Sculpturile lui David Černý din Praga – unde să le cauți?
Unele dintre capodoperele lui David Černý nu necesită efort pentru a fi descoperite.
Ele îți ies în cale singure.
Alte cer priviri îndreptate spre cer.
Iar altele se ascund în afara rutinei turistice obișnuite, care traversează Podul Carol (Karlův most) și Piața Orașului Vechi (Staroměstské náměstí).
Și tocmai de aceea merită tratate ca o hartă separată a Pragăi.
Nu o hartă a monumentelor istorice.
O hartă a straniu-lui.
Lilith Praga – gigantica femeie din Karlín
În modernul cartier Karlín, este greu să nu o observi.
Lilith nu este o sculptură micuță amplasată în fața unei clădiri.
Ea face parte integrantă dintr-o compoziție arhitecturală complexă.
O figură feminină uriașă îmbrățișează fațada, creând iluzia că privitorul se află în cadrul unui film science-fiction.
Este unul dintre cele mai bune exemple ale unei Pragi contemporane, care nu încearcă să copieze centrul istoric.
Karlín are propriul limbaj.
Sticlă.
Birouri moderne.
Fabrici restaurate.
Arhitectură nouă.
Și, printre acestea, Černý plasează un corp uman gigantic.
Oare Lilith protejează clădirea?
O ține în echilibru?
Încearcă să se cațere pe ea?
Asta rămâne la latitudinea privitorului.
Și așa ar trebui să fie.
Miminka și Turnul de Televiziune Žižkov
Există sculpturi care transformă o clădire.
Miminka lui David Černý au făcut exact acest lucru cu unul dintre cele mai caracteristice obiective din Žižkov.
Copiii uriași care se cățărează pe structura turnului de televiziune sunt în același timp amuzanți și ușor tulburători.
Mai ales fețele lor.
Sau mai bine zis, lipsa lor.
Turnul de Televiziune Žižkov – merită văzut nu doar pentru panoramă
Dacă în timpul șederii în Praga dorești să ieși din Orașul Vechi, Žižkov este una dintre cele mai interesante direcții.
Însuși turnul a devenit simbolul acestei părți a orașului.
Miminka i-au adăugat un strat suplimentar de semnificație.
Astăzi, este greu să vezi structura fără copiii lui Černý, la fel de greu cum este greu să te gândești la copiii aceștia fără acea structură.
Arta s-a lipit de arhitectură.
Și a câștigat.
Sfântul Wenceslas în Pasajul Lucerna
Palatul Lucerna și Pasajul Lucerna din Praga sunt locuri pe care merită să le vizitezi chiar dacă numele Černý nu îți spune nimic.
Dar când intri în pasaj, ridică neapărat privirea.
Deasupra trecătorilor atârnă un cal.
Mort.
Cu capul în jos.
Pe burta lui stă Sfântul Wenceslas.
Aceasta este Kůň (Calul), una dintre cele mai recunoscute lucrări ale lui Černý.
Nu e nevoie să studiezi istoria Cehiei pentru a înțelege gluma.
Este suficient să fi trecut mai devreme prin Piața Venceslao (Václavské náměstí) și să fi văzut clasicul monument al patronului Cehiei.
Doar atunci, gluma își capătă gustul deplin.
Praga îi prezintă eroului în două ipostaze.
Mai întâi, oficial.
Apoi, în stil cehesc.
Freud-ul agățat – sculptura deasupra capului trecătorilor
Dacă cauți pe Google termenul „Freud agățat Praga”, cel mai important sfat este:
privește în sus.
David Černý a amplasat figura lui Freud la mare înălțime, deasupra străzii.
De jos, timp de câteva secunde, poți fi convins că vezi un om adevărat.
Aceasta este una dintre acele lucrări care funcționează cel mai bine accidental.
Fără avertisment.
Fără panou explicativ.
Fără liniștea unui muzeu.
Deodată, o plimbare obișnuită se transformă într-o scenă pe care mintea nu o poate procesa imediat.
Pisătorul de la Muzeul Franz Kafka
Aceasta este una dintre sculpturile a cărei descriere sună ca o poveste inventată despre Cehia.
Două figuri metalice își fac nevoile într-un rezervor care are forma Cehiei.
Iar totul se află în Malá Strana, în vecinătatea unor locuri care fac parte din cea mai istorică și reprezentativă parte a Pragăi.
Černý adoră astfel de ciocniri.
Sublimul în contrast cu corpul.
Simbolistica națională în contrast cu fiziologia.
Eleganța turistică în contrast cu absurdul.
Și de aceea această fântână se află exact acolo unde ar trebui să fie.
Trifot – ochii orașului
Lângă Centrul Czech de Fotografii (Czech Photo Centre) găsim un alt obiect caracteristic lui Černý.
Trifot seamănă cu o hibridă ciudată între o cameră foto, un trepied și o creatură care privește.
Tema este evidentă:
privirea.
Fotografierea.
Observarea.
Tehnologia.
Dar întrebarea mai interesantă apare abia după o clipă.
Cine îl observă pe cine aici, de fapt?
Noi sculptura?
Sculptura pe noi?
Sau poate ne-am obișnuit de mult cu ideea că orașul privește?
Quo Vadis – Trabant pe picioare
O mașină ar trebui să aibă roți.
Černý îi oferă picioare.
Quo Vadis face referire la istoria oamenilor fugind din RDG și la evenimentele din 1989 legate de Praga.
Trabant a fost unul dintre simbolurile cotidianului Germaniei de Est.
La Černý, încetează să mai fie o simplă mașină.
Primește membre.
Ca și cum ar fi putut, în sfârșit, să fugă pe cont propriu.
Acesta este unul dintre momentele în care absurdul întâlnește o istorie foarte concretă.
Și deodată, nu mai este doar amuzant.
Capul lui Kafka – sculptura mobilă de la Quadrio
Dacă te interesează Capul lui Franz Kafka din Praga, am pregătit o descriere mai amplă în ghidul nostru despre opera lui David Černý.
Aici, merită să reții un singur lucru:
nu veni, faci o poză și fugi.
Așteaptă.
Aceasta este o sculptură a cărei sens se dezvăluie odată cu mișcarea.
Fața apare și dispare.
Părțile se deplasează unele față de altele.
Omul se descompune în mecanism.
Apoi, mecanismul pretinde din nou că este om.
Kafka ar fi probabil înțeles asta.
Sculpturile lui Černý ca o hartă a Pragăi neconvenționale
Cel mai interesant aspect este că aceste obiecte nu se află unele lângă altele.
Trebuie să te deplasezi.
Să ieși din Piață.
Să treci prin Orașul Nou (Nové Město).
Să dai o privire în Lucerna.
Să mergi pe Žižkov.
Să ajungi în Karlín.
tocmai de aceea sculpturile lui David Černý sunt un pretext bun pentru a vedea Praga alternativ.
Nu ca un catalog de „TOP 10 atracții”.
Ci ca un oraș format din diferite epoci, cartiere și oameni.
Dacă ți se adresează exact această Praga, vezi și Brutalism – Letná precum și celelalte excursii în Praga cu ghid polonez.
Pentru că, după prima întâlnire cu Černý, omul începe să observe un lucru:
Praga are mult mai multe povești stranii decât sugerează postcardurile.